Salut!
Primo, mulțumesc celor care au reacționat la ediția de săptămâna trecută 🙏. Intenția mea nu este să țin discursuri, ci să inițiez conversații, așa că orice comment contează.
Secundo, am înregistrat ieri un episod Oameni Brici cu Andrei Roșca, change strategist și antreprenor. Tema principală a discuției a fost autoamăgirea, însă am atins și subiecte conexe precum procrastinarea, maturitatea emoțională, adevărul, self-love etc. Episodul va apărea aici, săptămâna viitoare.
Tertio, pentru că în conversația cu Andrei am vorbit despre cum să dăm la o parte propriile filtre mentale prin care distorsionăm realitatea, am decis să explorez acest subiect și să vă lansez o invitație la introspecție.
💡inspirație
Pentru a înțelege ce se întâmplă în prezent, creierul folosește memoria experiențelor din trecut ca să eticheteze realitatea și să-i dea sens.
Indiferent dacă o facem conștient sau inconștient, apelăm în permanență la referințe din trecut pentru a crea modele mentale prin care explicăm prezentul.
Am scris despre creier ca „mașină de predicție” aici: Existența precede esența.
Acest mecanism al creierului de a se raporta la trecut ca să înțeleagă prezentul este un feature extrem de inteligent și eficient. Altfel, ar fi copleșitor pentru noi să percepem orice lucru și orice situație într-o lumină nouă, de fiecare dată când apare.
Însă.
Uneori trăim momente care apar spontan și în care reușim să lăsăm deoparte toate experiențele și lecțiile trecutului.
În astfel de momente vedem și simțim realitatea în termenii ei, fără a o mai trece prin filtre mentale și fără a încerca să-i dăm un sens.
De exemplu, mie mi s-a întâmplat accidental, de ziua mea, când mergeam spre stația de autobuz. Poate a fost de ajutor că am lăsat mașina acasă, poate a contat anticiparea unei multașteptate ieșiri la bere, însă am simțit brusc, în timp ce mergeam, un sentiment de plinătate. Drumul, viața și lumea mi-au apărut într-un mod foarte crud. M-am simțit suficient cu totul, iar toate grijile și fricile au dispărut.
Cred că avem cu toții astfel de accidente. Dar oare cum ar fi să le avem în control, cel puțin parțial, și să le putem accesa atunci când simțim nevoia?
—
În continuare, te invit la o introspecție. Dacă nu este un moment bun, revin-o când vei avea puțină liniște.
Imaginează-ți cum ar fi să lași pentru un moment la o parte toate conceptele, teoriile și ideile pe care le ai despre tine și despre lume?.
Cum ar fi să faci abstracție de memoria ta și de modelele mentale prin care dai sens realității?
Cum ar fi să reduci la tăcere vocile părinților, prietenilor și societății?
Cum ar fi să vezi și să simți realitatea într-un mod crud, fără să o treci prin filtrul gândirii tale, măcar pentru o clipă?
Oare ce ar apărea? Oare ce ai trăi?
Nu căuta răspunsuri cu mintea pentru că vei merge pe cărările bătătorite. Lasă aceste întrebări în fundal și vezi ce apare.
🔧exerciții
Câțiva apropiați mi-au spus că nu e o idee bună să scriu textul de mai sus pentru că ideea este prea abstractă. Eu nu i-am ascultat 🙂, dar am decis să contrabalansez filosofatul cu exerciții practice.
Când vei simți anxietate emoțională și mintea îți va rătăci, aceste exerciții te vor ajuta să te ancorezi în realitate.
Regula celor 3
Uită-te în depărtare și numește trei lucruri pe care le vezi. Apoi, fă o pauză și numește trei sunete pe care le auzi. La final, ia-ți un moment să observi și să scuturi trei părți ale corpului tău.
Box Breathing
Stai confortabil în scaun, cu spatele lipit de spătar și tălpile picioarelor lipite de podea. Închide ochii și inspiră timp de 4 secunde, ține-ți respirația timp de 4 secunde, apoi expiră timp de 4 secunde. Ia-o de la capăt și repetă timp de 2-3 minute. Concentrează-te pe respirație și, dacă îți apar alte gânduri, întoarce-ți cu blândețe atenția la respirație.
—
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas și lasă-mi un comment cu povestea ta despre plinătate și suficiență.
Mulțumesc,
Igor
Prima oara am simțit plinătatea și suficiența când m-am întins pe balansoarul din curtea de la țară după o perioadă lungă de stres fizic și emoțional.
Am simțit că sunt bine așa cum sunt, că este bine aici și acum, și că sunt în siguranță.
În acel moment m-am gândit că dacă există Rai, așa trebuie să se simtă. 😇
De atunci am observat că retrăiesc experiența când sunt în natura (la țară, la mare, piscina) și nu resimt durere: când înot (plutesc), lenevesc pe balansoar și uneori când reușesc să dorm noaptea afară "la lumina stelelor", vorba poetului. 😊
Mulțumesc! 🤗
Zile cu plinătate să avem!💫
🙏