Și tu, și eu, suntem în căutarea înțelepciunii.
Citim newslettere, ascultăm podcasturi și ne uităm la video-uri pe youtube în speranța că vom deveni mai înțelepți.
Bine, dar ce înseamnă să fii înțelept?
În Zen se spune că înțelepciunea înseamnă să trăiești în acord cu realitatea și să-i răspunzi (realității) într-un mod potrivit.
Prea abstract?
Atunci hai să o pornim invers, de la ce înseamnă lipsa de înțelepciune, adică să nu fii în contact cu realitatea.
Oscilezi în felul în care te autoapreciezi. Într-o zi ești pe val și ți se pare că le știi pe toate, în alta ești la pământ și te crezi ultimul om. Vrei să ai o poveste pe care să o simți adevărată.
Ai obosit să porți mască și să pretinzi că totul e okay. Îți dorești să fii autentic și să poți cere ajutorul atunci când ai nevoie.
Te copleșește haosul din mintea ta. Vrei mai multă claritate și ordine în gândurile tale.
Dacă te regăsești, înseamnă că ești în locul potrivit.
Ca să dobândești înțelepciune și să accepți realitatea, primul pas este să te scuturi de credințele și de straturile de identitate acumulate de-a lungul timpului.
Când spui „așa sunt eu”, pui o barieră în calea ta spre schimbare.
Când vrei să ai tot timpul dreptate, închizi accesul către noi perspective.
Când intri în defensivă ca să-ți protejezi ego-ul, ratezi oportunitatea de a învăța despre cum stau lucrurile de fapt.
Încă ceva.
Orice credință care te limitează azi, te-a ajutat cândva.
Aceste credințe sunt ca hainele dragi care au devenit prea mici pentru corpul tău sau prea ponosite pentru restaurantul în care ieși sâmbăta seara.
Este timpul să renunți la ele.
Confruntă-ți credințele, îmbrățișează realitatea
Tetralema, cunoscută și sub denumirea „Cele 4 poziții”, reprezintă o formă de logică aplicată prin care reduci autoamăgirea și atașamentul față de propriile credințe.
În continuare, voi folosi tetralema pe o credință de-a mea. Te invit să-ți alegi propria credință la care să lucrezi în paralel.
→ Credința inițială
Alege o judecată negativă pe care o folosești frecvent în dialogul tău intern (exemple: sunt emoțional, slab, arogant, nedemn de iubire, netalentat etc.).
Eu sunt cel mai aspru critic al meu, iar una dintre cele mai frecvente judecăți este: „Sunt un egoist”.
Acum e rândul tău.
→ Prima și a doua poziție
Credința inițială - în cazul meu, „Sunt un egoist” - devine prima poziție a tetralemei.
A doua poziție reprezintă opusul credinței inițiale. În cazul meu, ar fi „Sunt un altruist”.
Odată ce începi să reflectezi la opusul credinței tale ca la o posibilitate, începi să scazi atașamentul față de credința inițială. Gândește-te cât mai sincer la câteva argumente care să te facă să crezi opusul.
De exemplu, să scriu acest newsletter este o formă de altruism pentru care mulți oameni îmi sunt recunoscători. De asemenea, contribui cu donații lunare pentru trei ONG-uri diferite.
→ A treia și a patra poziție
Poziția a treia este amândouă, adică „Sunt și egoist, și altruist”, iar poziția a patra este niciuna, pentru mine fiind „Nu sunt nici egoist, nici altruist”.
Să presupunem că ai găsit argumente puternice și ai reușit să te convingi de a doua poziție, adică de opusul credinței inițiale.
În această etapă, te invit să revii la prima poziție - „Sunt un egoist” - și să o folosești pentru a contrabalansa a doua poziție: „Chiar dacă am credința că sunt un altruist, e posibil să fiu și un egoist”.
A treia poziție înseamnă să renunți la gândirea de tip alb-negru și să formulezi o afirmație care să includă pozițiile unu și doi.
Eu am ajuns la următoarele afirmații:
„Uneori sunt egoist, alteori sunt altruist”;
„Ceea ce consider eu egoism, alții consideră altruism”;
„Să fiu egoist este okay pentru că mă ajută să pun limite. Așa pot să fiu altruist într-un mod strategic” .
Parcurgând acest pas, îți vei da seama că aceste credințe care par că se exclud sunt de fapt compatibile.
Mai departe, apare următoarea întrebare: Chiar dacă văd că pot fi și egoist, și altruist, ce m-a făcut să mă judec că aș fi egoist de la început?
Prin această întrebare, explorezi posibilitatea de a părăsi distincția cu totul prin negarea ambelor poziții: ”Nu sunt nici egoist, nici altruist”. Aceasta este etapa în care pui la îndoială însăși etichetele pe care le folosești și explorezi care sunt rădăcinile credinței tale.
În cazul meu, mă ajută să meditez la următoarele întrebări:
„Când mi-a apărut judecata că aș fi un egoist?”;
„De la cine am moștenit-o?”;
„Cum de a ajuns această judecată atât de importantă pentru mine?”
S-ar putea să ajungi la concluzia că această distincție - în cazul meu, egoist vs altruist - a avut cândva sens, însă în contextul actual nu mai are utilitate.
→ Reformularea credinței inițiale
După ce ți-ai chestionat credința și ți-ai slăbit atașamentul față de ea, te poți gândi la o reformulare mai potrivită în contextul de astăzi.
Odată ce am început să explorez rădăcinile credinței mele, mi-a apărut relația cu fratele meu mai mic și mesajul obsesiv al părinților să nu mai fiu egoist.
La 8 ani, când s-a născut fratele meu, părinții mei se așteptau să mă comport ca un adult responsabil. Am internalizat așteptările și criticile lor într-un mod nesănătos, oscilând de la supunere la răzvrătire față de ideea de a fi altruist.
În prezent, distincția egoism-altruism nu mă mai ajută pentru că acești termeni sunt prea rigizi și încărcați emoțional. Așa că mi-am propus o schimbare:
Înlocuiesc identitatea de egoist cu nevoia firească de autonomie și capacitatea sănătoasă de a pune limite pentru a-mi proteja timpul și energia.
Schimb altruismul cu nevoia mea de a contribui la o lume mai bună și capacitatea de a avea empatie pentru oamenii care mă înconjoară.
Tetralema este o metodă de eliberare din închisoarea credințelor limitative învățate cândva, astfel încât să poți avea libertatea de a alege un răspuns mai înțelept la ceea ce ți se întâmplă astăzi.
În plus, chiar dacă creierele noastre sunt cablate să caute sens, ordine și structură, avem nevoie de o doză de flexibilitate pentru a îmbrățișa paradoxurile realității.
—
Curaj și blândețe,
Igor
Foarte interesant acest instrument/proces - Tetralema. Eu săream peste primii pași și îmi puneam direct întrebarea de unde vine convingerea. Acum înțeleg de ce, deși era relavant, nu se simțea complet.
Mulțumesc tare mult!
🙏