Salut!
Să scriu acest newsletter nu mi-a venit ușor, ca alteori. A fost o adevărată luptă.
Poate e din cauza cărții „Genghis-han și nașterea lumii moderne”, care m-a transpus într-o lume dură, a războiului și a violenței. Poate e de vină căldura insuportabilă🔥 din ultimele zile. Poate e doar oboseala care mi-e tot mai clară pe fundalul pozelor celor plecați în vacanțe.
Înainte să treci mai departe, am o rugăminte. Hai să facem online-ul mai uman: lasă-mi un comment sau un reply la final ca să știu că vorbesc cu oameni în carne și oase.
Eu mi-am făcut partea, am pus emojis 😉 de data asta.
Dacă încă nu te-ai abonat la Brav Newsletter, acum este momentul.
💡ideea
Ai avut vreodată senzația, în timp ce ascultai pe cineva, că ceea ce vorbește se bate cap în cap cu ceea ce transmite nonverbal?
B., clientă a mea și angajată într-o companie IT, mi-a povestit despre o discuție pe care a avut-o cu managerul ei. Pe scurt, în încercarea ei de a-și exprima nemulțumirea față de cum a fost tratată, a ajuns să fie și mai frustrată.
Mai întâi, i-am cerut să-și acorde o a doua șansă și să reia mesajul către managerul ei. Ascultând-o, am simțit că mi-e greu să rămân prezent. Chiar dacă mesajul ei conținea argumente atent pregătite, modul în care comunica era rigid și îmi era greu să fiu atent.
I-am împărtășit cum mă simt și am invitat-o să facem un experiment, adică să reia mesajul după un scurt exercițiu de vizualizare.
Am rugat-o să închidă ochii și să-și imagineze un loc drag din copilărie, apoi să descrie ceea ce vede, aude și simte. După câteva minute în care a trăit emoțional această călătorie în timp și spațiu, am îndemnat-o să simuleze încă o dată mesajul către managerul ei.
De data aceasta, și-a exprimat nevoia de recunoaștere și apreciere printr-un mesaj coerent și clar, folosind un limbaj nonverbal care m-a făcut să mă simt conectat și să empatizez cu nevoile ei. Am auzit-o și am văzut-o, iar ea s-a simțit auzită și văzută.
Insight-ul cu care a plecat B. din sesiune a avut două componente:
➡️ A înțeles că o ajută să-și înțeleagă nevoile emoționale neîmplinite în situațiile care-i crează nemulțumire sau frustrare;
➡️ A conștientizat importanța stării emoționale cu care intră într-o conversație importantă și utilitatea vizualizării pentru a deveni mai calmă și mai eficientă.
Experiența cu B. m-a făcut curios să aflu care e mecanismul din spatele schimbării de energie pe care am simțit-o în sesiune. În loc să avem o discuție intelectuală despre problema ei, am intrat într-o zonă imaginativă și emoțională, iar asta a fost suficient pentru ca ea să-și deblocheze noi resurse, de care a rămas surprinsă.
—
Scurtă paranteză.
Vreau să-ți împărtășesc o metaforă despre Psihologie și Neuroștiințe. Psihologia e pilotul de Formula 1 care învață experiențial, prin antrenament, care sunt posibilitățile și limitările mașinei pe care o conduce. Neuroștiințele sunt mecanicii din echipă care înțeleg sistemele electrice și mecanice pe baza cărora e construită mașina.
Mie-mi place să fiu genul de coach care e curios să vadă ce e sub capotă, apoi să testeze limitele mașinei într-un mod controlat. Abordarea mea e următoarea: folosesc concepte și instrumente validate științific, apoi invit clienții să le testeze pe propria piele și să descopere ce funcționează.
Dacă vrei să-ți testezi posibilitățile și să-ți împingi limitele, te invit la un test drive.
—
Căutând explicații pentru ce s-a întâmplat în sesiunea cu B., am ajuns la conceptul de integrare neuronală. Integrarea neuronală se întâmplă pe orizontală, între cele două emisfere ale creierului, dar și pe verticală, de la cortex la zonele limbice, trunchiul cerebral și corp și în sens invers.
Azi scriu despre lateralitatea emisferică a creierului uman, urmând ca în următoarele ediții să vorbesc și despre alte tipuri de integrare.
Lateralitatea creierului
Deși teoria creierului creativ versus creierul logic este un mit, rămâne valabilă ideea că există o asimetrie între cele două emisfere ale creierului.
Creierul uman este divizat în două emisfere, dreapta și stânga, fiecare controlând partea opusă a corpului. Termenul de lateralitate se referă la specializarea fiecărei emisfere în anumite sarcini, dar și la diferențele privind procesarea informației în cele două părți ale creierului.
Sursa: The Neuroscience of Psychoterapy, by Louis Cozolino
Un exemplu despre cum funcționează cele două emisfere este limbajul:
→ Emisfera stângă, cel puțin pentru cineva care e dreptaci, este dominantă din punct de vedere lingvistic, în sensul în care cea mai mare parte din limbaj este concentrată în partea stângă a creierului. Când spun limbaj, mă refer la lexic, gramatică și sintaxă. De asemenea, gândirea matematică este preponderent în responsabilitatea emisferei stângi.
→ Emisfera dreaptă este primitivă din punct de vedere lingvistic, dar este mai bună la abilitățile spațiale și vizuale. Când vine vorba de limbaj, partea dreaptă a creierului are un rol predominant în privința ritmului, tonului, intonației, intensității și a altor elemente specifice limbajului nonverbal.
Comunicarea nonverbală este singura cale a unui bebeluș de a-și exprima nevoile și dorințele. Atunci când suferă sau îi este foame, plânge și dă din mâini și picioare, iar când îi este bine și se simte în siguranță, zâmbește și gângurește. Conectarea dintre un bebeluș și un adult se întâmplă doar prin intermediul acestor tipare nonverbale, emisfera dreaptă fiind mai dezvoltată și mai activă în primii ani de viață.
🎞️ Pentru mai multe informații despre atașamentul emoțional, vezi conversația cu psihoterapeuta Oana Dănilă (Oameni Brici #28).
Integrarea neuronală a emisferelor
Cele două emisfere comunică prin corpul calos, o autostradă de neuroni prin care circulă informația și energia. Cu cât cele două emisfere colaborează mai eficient, cu atât nivelul de integrare este mai mare.
Emisfera dreaptă a creierului este conectată mai direct la corp, prin trunchiul cerebral și zonele limbice. Emisfera stângă este mai îndepărtată de senzațiile fizice din corp, reacțiile de supraviețuire din trunchiul cerebral și emoțiile din zonele limbice.
Sursa: „Mindsight. Noua știință a transformării personale”, de Daniel J. Siegel
Ipoteza că fiecare dintre noi am avea o emisferă cerebrală predominantă îi pune pe oameni pe un cadran cu două extreme: rigiditatea și haosul. Cu cât integrarea neuronală e mai slabă, cu atât e mai probabil ca o persoană să fie extrem de rigidă, cu emisfera stângă predominantă, fie extrem de haotică, cu o prevalență a emisferei drepte.
La polul opus, o integrare a gândirii raționale cu zonele imaginative, emoționale și senzoriale deblochează noi resurse interioare, ne dă un plus de flexibilitate cognitivă și ne crește conștientizarea de sine.
Teoria creierului creativ versus creierul rațional este criticată pentru că orice activitate umană presupune o interacțiune între emisferele creierului, așa cum e cazul limbajului.
Deși Einstein nu a fost un elev strălucit la matematică, a ajuns să răspundă la unele dintre cele mai grele întrebări din fizică. Cel mai probabil, a fost ajutat de capacitatea sa de a-și folosi imaginația pentru a rezolva probleme complexe.
I never came to any of my discoveries through the process of rational thinking.
Albert Einstein
Concluzia mea este că înțelegerea rațională trebuie însoțită de implicarea imaginației, a emoțiilor și a senzațiilor din corp pentru a obține o schimbare de durată într-un proces de coaching sau de terapie. În caz contrar, riscul este de a intelectualiza problema, ceea ce poate să ne dea o satisfacție de moment, dar nu ne ajută pe termen lung.
🔧exerciții și resurse
Psihologul clinician Daniel J. Siegel descrie în cartea sa „Mindsight. Noua știință a transformării personale” o intervenție terapeutică în cazul unui client de 92 de ani, rigid în gândire și sărac în trăiri emoționale.
Pornind de la cazul expus de Siegel și adăugând propria experiență, am creat o listă de practici recomandate celor vor să devină mai flexibili din punct de vedere mental.
1️⃣ Scanarea corpului
Andrew Huberman, profesor de neurobiologie la Stanford University, recomandă meditația Yoga Nidra ca remediu antistres și stimulator al plasticității creierului.
Pe lângă beneficiile ce țin de relaxare, Yoga Nidra are și componenta de scanare a corpului care te va ajuta să intri în contact cu senzațiile fizice.
2️⃣ Identificarea emoțiilor
O echipă de cercetători din cadrul Yale University a creat o aplicație pentru dezvoltarea inteligenței emoționale: Mood Meter.
Dacă ai tendința să răspunzi la întrebarea „Cum te simți?” doar cu „Bine” sau „Nu chiar bine”, această aplicație te va ajuta să obții un nivel mai mare de „emodiversity”, adică să poți recunoaște și trăi o varietate mai mare de emoții.
3️⃣ Imaginația
Un exercițiu pentru dezvoltarea imaginației este vizualizarea. Cu ajutorul vizualizării, te poți transporta în spațiu și timp și poți accesa diverse trăiri emoționale. Te invit să încerci următorul exercițiu:
Alege un loc liniștit și așează-te cât mai comod;
Închide ochii și adu-ți aminte de un loc natural pe care l-ai vizitat într-o vacanță și în care ai trăit un sentiment de liniște și împlinire. Poate fi o plajă, un vârf de munte sau un parc;
Intră în imaginea mentală și explorează ce vezi în jurul tău. Ce ai sub picioare? Ce mirosuri simți? Ce sunete auzi? E cald, e frig?
Încearcă să nu analizezi locul, ci doar să explorezi imaginile și senzațiile care îți apar. După ce intri în această experiență, întreabă-te ce emoții îți apar? Unde anume în corp simți aceste emoții?
—
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas și lasă-mi un comment sau un reply despre ce iei cu tine din această ediție.
Mulțumesc anticipat 🙏
Igor
Salut, apreciez efortul de a pune la dispozitia celor interesati de a avea în viața lor echilibru, stare de bine și performanță conținut consistent, mai ales cum e numărul asta. Mi-a plăcut mult citatul din Einstein ”I never came to any of my discoveries through the process of rational thinking.” Cred ca sintetizează perfect tema centrală a articolului.
La final, mă gândeam cât de mult în relațiile personale încercăm să ”rațjonalizăm” și să despicăm firul în patru în privința comportamentului nostru, fără a discuta direct despre emoțiile care generează acel tip de comportament. Și cum ar fi să trăim într-o lume în care, în loc de întrebările ”de ce ai făcut asta?”, ”ce-a fost în capul tău?” să fim educați să punem întrebarea ”Ce simți?”. :D
Spor și inspirație!
Am oscilat în ultimele săptămâni de la nevoia de organizare -> rigiditate, la cea de relaxare -> haos. Citind articolul mi-am dat seama ca am nevoie sa ma întreb mai des cum ma simt și sa îmi reconectez constant mintea și corpul.
Mulțumesc!